Dezvoltare emoțională & wellbeing

Mindset orientat spre soluții și gândire critică

Armonie și eficiență în echipă

Cursul le facilitează participanților însușirea unor strategii de gândire critică, esențiale pentru înțelegerea, sortarea, regândirea informațiilor primite și asocierea lor astfel încât să devină soluții pentru problemele existente. 

Durată

2 ore/1 zi (o sesiune de 2 ore)

Format

Onsite, online sau hibrid 

Metodologie

Studii de caz, exerciții de reflecție, discuții interactive și  învățare experiențială. 

Cui i se adresează cursul

  • Angajați ai companiilor; 
  • Manageri și coordonatori de echipe; 
  • Lideri de proiecte sau echipe. 

Obiectivele cursului

La finalul programului, participanții vor putea să: 

  • evalueze mai ușor informațiile receptate; 
  • facă o analiză clară a aplicabilității informațiilor în diverse situații profesionale; 
  • identifice cele mai potrivite soluții pentru problemele existente; 
  • creeze argumentǎri solide referitoare la soluțiile propuse. 

Beneficii pentru organizație

  • Îmbunătățirea capacității de rezolvare a problemelor complexe; 
  • Creșterea capacității decizionale a fiecărui membru în sectorul de care se ocupă; 
  • Eficientizarea găsirii soluțiilor; 
  • Îmbunătățirea comunicării și a argumentării realizate de membrii organizației. 

Investiție financiară

75 euro FTVA/participant 

Înscrieri

Solicită un curs pentru echipa ta.

Sesiunile sunt organizate la cerere, pentru grupe de 8–12 participanți.
Completează formularul și te contactăm în 24 de ore cu o propunere.

Dă startul schimbării!

Programează o discutie de evaluare a nevoilor de training și hai să explorăm modalități prin care să susținem dezvoltarea angajaților

Programează o discuție

Întrebări frecvente

Mindsetul orientat spre soluții nu implică ignorarea problemelor sau o simplă „reîncadrare
optimistă”, ci o focalizare deliberată asupra identificării unor direcții concrete de acțiune.
Spre deosebire de gândirea pozitivă, acesta se bazează pe mecanisme cognitive specifice,
precum orientarea către rezolvarea problemelor (problem-solving orientation) – care
direcționează procesele cognitive spre generarea de alternative viabile – și cogniția orientată
spre viitor (future-focused cognition), ce susține anticiparea și construirea activă a scenariilor
viitoare. Această dublă ancorare cognitivă explică eficiența sa sporită în contexte
organizaționale complexe, unde adaptarea și decizia strategică depind de capacitatea de a
proiecta, nu doar de a interpreta.

Adoptarea unui mindset orientat spre soluții contribuie la creșterea calității și vitezei
decizionale, deoarece limitează tendința de a rămâne blocat în analiza excesivă a problemei
(de exemplu, ruminația sau supra-analiza cauzelor). În loc să prelungească faza de diagnostic,
acest tip de gândire comprimă ciclul „analiză-acțiune” și favorizează trecerea rapidă la
opțiuni viabile.

Decidenții nu caută soluții optime în sens absolut, ci suficient de bune pentru contextul dat.
Mindsetul orientat spre soluții susține exact acest tip de raționalitate pragmatică, încurajând
experimentarea și ajustarea iterativă, mai ales în situații caracterizate de incertitudine și
informație incompletă.

Da, însă integrarea sa nu se produce automat, ci presupune o aliniere coerentă la nivel de
sistem organizațional. Leadershipul, mecanismele de feedback și criteriile de evaluare a
performanței trebuie să reflecte și să susțină consecvent acest mod de gândire.

Un mindset devine cu adevărat parte din cultura organizațională doar atunci când este ancorat
în valori explicite și susținut de practici vizibile (artefacte), nu tratat ca o inițiativă punctuală
de training. În absența acestei coerențe, schimbarea rămâne superficială și dificil de menținut
în timp.

Cele mai frecvente bariere în adoptarea acestui mindset țin atât de factori individuali, cât și
organizaționali. La nivel individual, apare adesea atașamentul excesiv față de propria
expertiză, care poate genera overconfidence bias și rezistență la alternative. La nivel
organizațional, o cultură orientată spre identificarea vinovaților descurajează inițiativa, iar
absența siguranței psihologice limitează disponibilitatea de a testa idei noi.

În acest context, experimentarea și explorarea soluțiilor devin riscante din punct de vedere
perceput, ceea ce inhibă învățarea reală și adaptarea – un aspect esențial subliniat în literatura
despre organizațiile care învață (Edmondson, 1999).

Impactul poate fi evaluat pe trei paliere complementare. La nivel comportamental, se observă
schimbări în modul în care sunt abordate problemele; la nivel operațional, apare o reducere a
timpului necesar pentru rezolvarea situațiilor; iar la nivel strategic, se reflectă în creșterea
capacității de inovare și adaptare.