Dezvoltare emoțională & wellbeing

Cum să eviți burnoutul și să îți menții motivația la job

Performanță fără epuizare

Într-un mediu complex, cu o multitudine de responsabilități și resurse limitate, păstrarea liniștii interioare și a motivației pentru a lucra reprezintă provocări pentru fiecare angajat al companiei. Cursul oferă soluții practice pentru prioritizarea și împărțirea clară a sarcinilor, ajustarea stilului de lucru, identificarea aspectelor care stimulează motivația, stabilirea unor limite sănătoase între muncă și timp liber, practicarea unor exerciții de reglare a stresului, îngrijire personală și comunicare deschisă despre dificultăți. 

Durată

2 ore/1 zi (o sesiune de 2 ore)

Format

Onsite, online sau hibrid 

Metodologie

Studii de caz, exerciții de reflecție, discuții interactive și  învățare experiențială. 

Cui i se adresează cursul

  • Angajați ai companiilor; 
  • Manageri și coordonatori de echipe; 
  • Lideri de proiecte sau echipe. 
  • Profesioniști implicați în gestionarea unor responsabilități multiple, care au nevoie de instrumente pentru prevenirea epuizării și menținerea performanței. 

Obiectivele cursului

La finalul programului, participanții vor putea să: 

  • își organizeze sarcinile în funcție de prioritate și de resursele existente; 
  • identifice ce anume din obiectivele companiei îi motivează cel mai mult; 
  • își  însușescă practici de  reducere a stresului; 
  • stabilească cât și cum pot lucra în limite normale de stres; 
  • comunice clar despre dificultățile apărute în plan personal și profesional.

Beneficii pentru organizație

  • Reducerea costurilor asociate cu fluctuația de personal prin reducerea riscului de burnout și absenteism. 
  • Creșterea nivelului de implicare și motivație a angajaților; 
  • Îmbunătățirea climatului organizațional prin promovarea unei culturi a echilibrului și a comunicării deschise; 
  • Dezvoltarea competențelor de auto-management și reziliență; 
  • Îmbunătățirea comunicării interne. 

Investiție financiară

75 euro FTVA/participant

Înscrieri

Solicită un curs pentru echipa ta.

Sesiunile sunt organizate la cerere, pentru grupe de 8–12 participanți.
Completează formularul și te contactăm în 24 de ore cu o propunere.

Dă startul schimbării!

Programează o discutie de evaluare a nevoilor de training și hai să explorăm modalități prin care să susținem dezvoltarea angajaților

Programează o discuție

Întrebări frecvente

Burnout-ul este un sindrom psihologic rezultat din expunerea prelungită la stres cronic
legat de muncă, caracterizat prin trei dimensiuni interdependente: epuizare emoțională
(senzația de consum total al resurselor psihice), depersonalizare sau cinism (distanțare față
de muncă, colegi sau beneficiari), scăderea eficacității profesionale percepute.
Burnout-ul nu este doar o reacție la volumul mare de muncă, ci un dezechilibru structural
între cerințe și resurse, așa cum este explicat de modelul Job Demands – Resources (Bakker
& Demerouti, 2007). În plus, Organizația Mondială a Sănătății clasifică burnout-ul ca
fenomen ocupațional, nu ca afecțiune medicală, subliniind că originea sa este legată de
contextul profesional, nu exclusiv de individ.

Diferența dintre oboseala normală și burnout nu ține de intensitate, ci de profunzimea
impactului psihologic: oboseala este un răspuns temporar și reversibil la efort, limitat la
context și fără efecte asupra identității profesionale, în timp ce burnout-ul reflectă o
degradare structurală a relației cu munca, manifestată prin epuizare emoțională persistentă,
cinism și scăderea percepției propriei eficacități; esențial, în burnout apare o distorsiune a
sensului muncii, astfel încât individul nu mai este doar obosit, ci începe să perceapă
activitatea ca lipsită de valoare sau chiar respingătoare.

Autonomia este unul dintre cei mai puternici factori protectivi. Conform Self-Determination
Theory, percepția controlului asupra muncii reduce stresul și crește motivația intrinsecă.
Lipsa autonomiei, chiar și în condiții de volum moderat de muncă, poate accelera apariția
burnout-ului.

Oamenii performanți sunt mai predispuși la burnout nu din cauza volumului de muncă în
sine, ci datorită modului în care își structurează relația cu performanța: aceștia tind să
internalizeze responsabilitatea la un nivel ridicat, să opereze cu standarde interne rigide și să
își ancoreze identitatea personală în rolul profesional, ceea ce transformă orice fluctuație de
performanță într-o amenințare percepută. În acest context, conform modelului Job
Demands–Resources, cerințele nu doar cresc obiectiv, ci sunt amplificate subiectiv, în timp ce
resursele (recuperare, delimitare, autonomie) sunt subutilizate sau ignorate, generând un
dezechilibru cronic care erodează treptat energia, motivația și capacitatea de autoreglare.

Semnificația muncii joacă un rol central în prevenirea burnout-ului deoarece nu volumul de
efort în sine generează epuizarea, ci lipsa semnificației percepute în raport cu acel efort.
Conform teoriei Meaningful Work, indivizii pot susține niveluri ridicate de solicitare când

există aliniere între valorile personale, activitatea desfășurată și un impact clar al muncii lor.
Un element adesea subestimat este înțelegerea clară a modului în care contribuția
individuală se leagă de obiective mai ample: atunci când oamenii înțeleg concret cum
munca lor influențează rezultate mai ample (echipă, organizație, societate), se reduce
disonanța dintre efort și sens, ceea ce funcționează ca un mecanism protector împotriva
epuizării psihologice.